Atingerea pragului de 150 de meciuri pentru același club este o performanță rară în rugby, un sport care îți testează constant limitele fizice și mentale.

În acest interviu, un jucător emblematic al clubului Penarth RFC, românul Alex Thau, vorbește despre începuturile sale, despre momentele dificile care l-au format, despre lecțiile învățate într-un mediu profesionist și despre ce înseamnă să rămâi dedicat aceluiași tricou timp de 150 de apariții.

După 2018, când a fost căpitan al clubului Penarth, Alex a mai jucat și pentru alte cluburi din diviziile superioare din Țara Galilor, inclusiv Monmouth RFC, Bedwas RFC și Nelson RFC.

R15: Atingerea pragului de 150 de selecții este o realizare uriașă pentru orice jucător. Cum te simți că ai ajuns la acest moment și ți-ai imaginat vreodată, atunci când ai îmbrăcat pentru prima dată tricoul, că vei atinge acest număr?

Alex Thau: Este, sincer, o mare onoare. Clubul a fost o parte importantă din viața mea de când mă știu. Urmăresc echipa de pe la cinci ani, stând pe margine alături de tata, iar apoi am avut norocul să trec prin toate grupele de vârstă, începând cu U10. Când îmbraci tricoul pentru prima dată ca junior, nu te gândești la cifre precum 150 de selecții, ești doar bucuros că poți juca. Faptul că am atins acest prag la clubul pe care l-am susținut din copilărie face totul cu atât mai special și sunt extrem de mândru că am reușit asta aici.

R15: Privind înapoi la cele 150 de apariții, există un meci sau o victorie care se remarcă drept cel mai important moment al tău la club până acum?

Alex Thau: E greu să aleg un singur meci, pentru că, într-un fel, toți anii au fost speciali, inclusiv cei dificili. Am avut și sezoane foarte grele, inclusiv unul în care nu am câștigat niciun meci de campionat, dar astfel de momente te formează la fel de mult ca victoriile. Când vezi unde este clubul acum, jucând în Divizia 1 și luptând pentru promovare, parcă toate acele perioade complicate capătă sens. Să fac parte din această evoluție și din această creștere este, probabil, cel mai important moment pentru mine.

R15: Rugby-ul este un sport extrem de fizic. Care a fost cheia constanței și a condiției tale fizice care ți-au permis să joci la acest nivel atât de mult timp?

Alex Thau: Mai târziu în carieră, grija pentru propriul corp a devenit o preocupare serioasă pentru mine. Experiența într-un mediu profesionist la Stade Aurillacois Cantal Auvergne mi-a deschis ochii asupra importanței recuperării, pregătirii fizice și atenției la detalii. De atunci, am pus mare preț pe a rămâne într-o formă bună și puternic, iar acest lucru m-a ajutat, probabil, să evit accidentările serioase de-a lungul anilor. Consecvența din afara terenului mi-a permis să fiu constant și pe teren.

R15: Cum a fost experiența meciului aniversar împotriva celor de la Aberavon Green Stars și a adăugat această ocazie o presiune sau o motivație suplimentară pentru tine în ziua respectivă?

Alex Thau: Sincer, înainte de meci nu m-am gândit prea mult la acest prag. Îmi place să am mintea cât mai limpede când joc, așa că l-am tratat ca pe orice alt meci. A fost, evident, dezamăgitor să pierdem și să ratăm calificarea în semifinale, asta chiar a durut. Dar meritul le aparține celor de la Aberavon Green Stars, au fost o echipă foarte bună în acea zi și au câștigat pe bună dreptate.

R15: Ca jucător cu experiență și 150 de selecții la activ, ce sfat le-ai oferi tinerilor care vin din urmă și își doresc o carieră lungă?

Alex Thau: Oricât de simplu ar suna, bucuria este esențială. Atât timp cât îți face plăcere, mergi mai departe. Fie că vorbim despre meciuri importante, partide mai puțin spectaculoase sau antrenamente într-o seară ploioasă de marți, cheia este să găsești satisfacție în toate acestea. Rugby-ul poate fi solicitant fizic și mental, dar dacă încă îți place să vii la antrenament și să joci alături de colegii tăi, asta te va ține în joc pe termen lung.

Aurillac și naționalele de juniori ale României

Alex a jucat în echipa României de Under 17 la turneul de la Millfield School din Anglia în 2006.

Apoi a evoluat în echipa României sub 18 ani la campionatul FIRA din 2008 în meciul contra Irlandei. Antrenori Mihai Bucos și Laurentiu Constantin

Anul următor, în 2009 a jucat in echipa națională de U19 în Italia.

El a fost format la centrul celor de la Aurillac, chiar sub îndrumarea lui Romeo Gontineac.

Penarth, club înființat în 1880

Penarth RFC a fost fondat în 1880 de frații Cyril și Llewellyn Batchelor, inițial sub numele de Batchelor XV. În 1882, echipa a fuzionat cu Penarth Dreadnoughts și a devenit Penarth Football Club. De-a lungul primilor ani, a jucat pe mai multe terenuri din oraș, stabilindu-se în cele din urmă la Athletics Field, devenit casa tradițională a clubului. În timpul Primului Război Mondial, 17 jucători ai clubului și-au pierdut viața pe front, fiind comemorați printr-un memorial aflat la stadion.

Perioada de glorie a adus numeroși internaționali galezi, printre care Richard Garrett, Jack Bassett sau Mel Rosser, iar mai mulți jucători au fost selectați în turnee prestigioase, inclusiv cu British Lions. Elwyn Jones a evoluat pentru Barbarian F.C. împotriva celebrilor New Zealand national rugby union team în 1963. Până la reorganizarea rugby-ului galez din anii 1970, Penarth a fost o prezență constantă între cluburile de prim rang, înfruntând săptămânal echipe de top din Țara Galilor și Anglia.

Un capitol aparte în istoria clubului îl reprezintă tradiționalul meci de Vinerea Mare împotriva celor de la Barbarian F.C., început în 1901. Timp de 75 de confruntări, Penarth a găzduit celebra echipă invitațională, meci care marca startul turneului lor anual în Țara Galilor de Sud. Ultimul duel a avut loc în 1986, iar în 2001 s-a organizat o partidă aniversară pentru a celebra un secol de la prima întâlnire, confirmând locul special pe care Penarth îl ocupă în istoria rugby-ului galez.

Liga galeză conține 29 de Divizii, cu 297 de cluburi, împărțite astfel:

Community Premier Division – 13 Cluburi

Championship East – 13 Cluburi

Championship West – 13 Cluburi

Division 1 East – 10 Cluburi

Division 1 East Central – 10 Clubs

Division 1 West Central – 10 Clubs

Division 1 West – 10 Clubs

Division 2 East – 10 Clubs

Division 2 East Central – 10 Cluburi

Division 2 West Central – 10 Cluburi

Division 2 West – 10 Cluburi

Division 3 East – 10 Cluburi

Division 4 East – 10 Cluburi

Division 5 East – 10 Cluburi

Division 6 East – 10 Cluburi

Division 3 East Central – 10 Cluburi

Division 4 East Central – 10 Cluburi

Division 5 East Central – 10 Cluburi

Division 6 East Central – 9 Cluburi

Division 3 West Central – 10 Cluburi

Division 4 West Central – 10 Cluburi

Division 5 West Central – 10 Cluburi

Division 3 West – 10 Cluburi

Division 4 West A – 9 Cluburi

Division 4 West B – 10 Cluburi

Division 1 North – 12 Cluburi

Division 2 North – 10 Cluburi

Division 3 North East – 9 Cluburi

Division 3 North West – 9 Clubs

„Fiecare club din ligă poate avea 2-4 echipe de seniori. Penarth, de exemplu, are prima echipă, în care joacă Alex (Penarth 1st XV), și echipa a 2-a, numită Penarth Athletic, unde joacă rezervele. Mai există Penarth Youth (echipa de juniori/tineret sub 18 ani), apoi echipe pe categorii de vârstă: U17, U16, U15, U14, U13 ș.a.m.d., până la U9 și U8. Penarth are o bază de circa 200-300 de copii în echipele de mini și juniori, începând cu U6, U7 și așa mai departe. Dacă sunt prea mulți copii la o categorie de vârstă, atunci sunt împărțiți în 2-3 echipe, care joacă în ligi separate, pentru a le permite tuturor copiilor să joace.”, ne-a explicat sistemul competițional chiar domnul Chris Thau.