Mă retrag, cu scârbă, din tot ce ține de rugbyul românesc. Nu o să mă mai duc la niciun meci. Nu o să mă mai uit la niciun meci. Atâta vreme cât actuala conducere a federației o să stea acolo, cocoțați pe sicriul rugbyului românesc, cu ciocanul în mână și cu cuiul gata pregătit să îi pună capacul.
Așa scriam pe 18 octombrie. Când mai ziceam că asistăm la priveghiul rugbyului românesc. Și de atunci nu m-am mai uitat la niciun meci. La niciun rezumat. Nu mai pot face asta. Nu mai pot susține ceva în care nu mai cred. Deloc. Ar fi contra valorilor mele. Ar fi contra a ceea ce sunt eu cam om.
Faptul că România a pierdut cu Germania nu m-a surprins. Dacă m-ar fi pus cineva să pariez, aș fi pariat că o să câștige nemții. Nu pentru că ei sunt vreo mare echipă. Că nu-s. Ci pentru că noi am ajuns o echipă de o tristețe scrâșnitoare. Suntem la genunchiul broaștei, iar broasca-i în mocirlă până-n gât. Cam așa a ajuns naționala de rugby a României.
Cel mai rău îmi pare de jucători. Nu ei sunt de vină. Sau, mă rog, cel puțin nu toți sunt de vină. Că sunt și unii care nu au ce căuta acolo. Din multe puncte de vedere. Dar sunt puțini ăștia. Cei mai mulți dintre jucători ar vrea să aibă o națională pentru care să își dea sufletul pe teren. Dar să și-l dea cu folos. Nu să intre în meci pe o strategie (ah ce cuvânt mare am folosit, iertați-mă…) care nu mai are legătură cu ce înseamnă rugbyul modern. Ci doar cu dorința unei Federații devenită doar un Excel de gestionat bruma de bani care mai pică de la buget și de la (încă…) sponsori.
Și fac o predicție: sponsorii o să înceapă să se retragă de la națională. Adică de ce ar sponsoriza cineva o echipă care a făcut din a pierde cu oricine și oricând un fel de motto și o ”strategie”? De ce și-ar asocia cineva numele cu ceva care nu arată nici cel mai mic semn că ar avea cât de cât un viitor? Cât să se aștepte federația ca sponsorii să meargă pe faza cu ”și la bine, și la rău” când binele din expresie nu mai există, doar răul?
Și, când nu o să mai fie sponsori de pus pe tricoul naționalei de rugby a României, o propunere care corespunde realității ar fi să se scrie așa pe tricouri:
Au mai dat și ei, am mai luat și noi.
Că fix așa se întâmplă. Și o să se întâmple multă vreme de acum înainte.