Alegerile de la Asociația Municipală de Rugby București s-au încheiat cu un rezultat previzibil. Ștefan Demici este noul președinte, cu un scor clar: 7–0 la voturi.
Aceste alegeri au trecut aproape neobservate, iar problemele rugbyului juvenil bucureștean rămân.
Legitimarea și dreptul de joc, copii care nu respectă anii de vârstă, condițiile în care se dispută turneele, susținerea (financiară sau de orice fel) inexistentă din partea AMRB, regulamentul interpretat diferit de fiecare echipă și chiar mai diferit de tinerii care încearcă să arbitreze, programul încâlcit, modificările dese, comunicarea alambicată, bunăstarea jucătorilor, implicarea părinților, lipsa de vizibilitate și așa mai departe.
Misiunea lui Ștefan Demici este extrem de grea, dacă nu chiar imposibilă. Cred că o abordare corectă și necesară ar fi ca toate părțile să discute măcar proiectele, nu doar în fața Marii Adunări Generale.
Funcțiile pe care le deține la Federație sau Dinamo și lucrurile pe care de făcut acolo, sunt infime față de ceea ce este de făcut la AMRB. Ștefan, îmi pare rău, dar ai primit o asociație mai mult moartă decât vie.
Nu o să mă pronunț asupra modului de organizare a alegerilor. Să îți depui candidatura și să nu ai un răspuns dacă aceasta a fost aprobată până în ziua alegerilor mi se pare un semn clar că nu s-a dorit o dezbatere reală. “S-a mers pe burtă”, cum îi place cuiva să spună.
Gabriel Horvath, deși a făcut mai multe demersuri oficiale, a aflat abia în ziua votului că este candidat. Clasic. Dar cu sensul de vechi. :)))
Gabriel Horvath s-a comportat civilizat. Nu a contestat dreptul lui Ștefan de a candida, deși, chiar unii dintre oamenii din jurul lui i-au sugerat asta!!! Ca să fie clar pentru diverși dătători cu părerea, unii dintre ei chiar în funcții oficiale.
În ciuda atacurilor furibunde ale unor specialiști, Gabriel Horvath nu are nicio funcție la Sporting Rugby, subiectul de care văd că tot mai mulți se împiedică. Este doar părinte, voluntar, încărcător-descărcător, șofer, îngrijitor de teren și orice altceva mai e nevoie la niște echipe de mini-rugby pe care nu le-a întrebat nimeni nimic timp de un an de la înființare. Dă bani din buzunar de la începutul la Sporting și face tot ce este nevoie. La fel ca mine, Alex Savin, Mircea Horvath sau George Țugui, cu care am început acest proiect.
Și să mai observați, că niciun cuvânt urât despre Ștefan Demici, direct sau prin interpuși, nu a fost rostit. Deși invers…. 😉
Lupta nu era despre funcții și nici despre persoane. Era despre ce putem face ca să nu mai avem problemele de mai sus. Pentru mine e o chestie personală, pentru că am un copil căruia îi place rugbyul și care joacă în aceste competiții, confruntându-se cu toate lucrurile de mai sus. Și acum am încă 50 în aceeași situație. Dacă nu vedem elefantul din cameră nici acum, probabil nu vom putea face nimic.
Și nu, nu cred că Ștefan Demici poartă vina pentru ce s-a întâmplat la aceste alegeri, pentru că nu el le-a organizat. Poate a știut, poate nu, e irelevant, dar nu el a fost la butoane.
Ștefan, ai în mine (cum ai avut de foarte multe ori), în Gabriel Horvath și în Sporting niște parteneri.
Putem să îți prezentăm toate ideile noastre. Dacă preiei măcar 25% dintre ele, plus cele expuse de tine la Adunarea Generală, poți deveni cel mai bun președinte AMRB după Cristache Mitrea. 😉 Te putem ajuta și cu implementarea, și cu găsirea resurselor. Dar nu așa, la o “șușanea”, ci serios, cu proiecte puse pe hârtie, articulate, termene, responsabili și toate cele necesare.
Noi ne antrenăm de la 18.30 în fiecare marți și joi pe Olimpia.
Sper să fii tu primul care vine la un antrenament de-al nostru din partea AMRB sau FRR. Ca un exercițiu de maturitate, deschidere și transparență. De un an de zile, nu a trecut nimeni, indiferent pe cine am invitat. Doar David Gerard. Deși nu e treaba lui la mini-rugby.
Felicitări și multă baftă, Ștefan Demici!