Midi Olympique, a publicat, în ediția de vinerea trecută, cifrele raportului A2R („jandarmul financiar al sportului din Franța”), o radiografie precisă a situației financiare a cluburilor din Top 14.
Raportul anual al autorității financiare (A2R), este o adevărată sursă de informații despre sănătatea financiară reală a cluburilor din Top 14 și Pro D2. Deși până acum a fost anonim, acest raport oferă, pentru prima dată, acces la bilanțurile contabile detaliate ale cluburilor pentru sezonul 2024-2025 și dezvăluie multe informații relevante.
În primul rând, în ciuda existenței unui plafon salarial, sumele plătite de cluburi pe salarii rămân extrem de ridicate. Pentru cluburile din Top 14, aceste cheltuieli reprezintă o parte majoră din buget. Plafonul salarial (salary cap), stabilit în jurul valorii de 10,7 milioane de euro (cu diverse ajustări posibile), este adesea atins de cluburile aflate în topul clasamentului. În total, șapte cluburi depășesc chiar 99% din acest plafon (Union Bordeaux-Bègles, ASM Clermont-Auvergne, Stade Rochelais, Montpellier Hérault Rugby, Stade Français, Racing Club Toulonnais și evident liderul la zi din Top 14, Stade Toulousain). Campionii din ultimele trei ediții ale Franței sunt chiar mult peste acest plafon (13,2 milioane de euro), datorită creditelor acordate in funcție de numărul de jucători internaționali prezenți în componența lotului.
Jucătorii de top ai campionatului, câștigă între 500 000 și 800 000€ brut pe an, precum Antoine Dupont, Romain Ntamack, Matthieu Jalibert, Damian Penaud, Gaël Fickou, Charles Ollivon sau Grégory Alldritt. Această inflație a salariilor se extinde la întreaga echipă; salariul mediu în Top 14 este estimat între 22 000 și 25 000€ brut lunar, în timp ce acum zece ani era în jur de 15 000€.
Dar creșterea veniturilor nu se oprește doar la jucători, iar acest lucru este unul dintre punctele importante ale raportului. Antrenorii principali (Christophe Urios, Ugo Mola, Yannick Bru, Pierre Mignoni sau Laurent Labit) câștigă între 400 000 și 600 000€ anual, în timp ce membrii staff-urilor acestora își văd și ei salariile crescând, uneori cu 20%-30% în câțiva ani. Posturile sunt foarte precare: durata medie a unui antrenor într-un club este de doar 22 de luni, astfel că salariile sunt ridicate. În plus, aceștia beneficiază uneori de avantaje în natură, cum ar fi acoperirea cheltuielilor de cazare.
În fața acestor cheltuieli, veniturile cresc, în special datorită drepturilor TV acordate de difuzorul istoric Canal+, care vor ajunge la 139,4 milioane de euro pe sezon până în 2032, împărțite între cele două campionate, Top 14 și Pro D2 (70% – 30%).
Totuși, în afară de Stade Toulousain, Stade Rochelais, Union Bordeaux-Bègles și Aviron Bayonnais, majoritatea cluburilor din Top 14 depind în mare măsură de un model bazat pe implicarea financiară a proprietarilor sau a partenerilor privați. Unele cluburi înregistrează deficite semnificative: Stade Français (-16M€), Montpellier Hérault Rugby (-11M€), Racing Club Toulonnais (-9M€) sau Castres Olympique (-7M€).
În fine, provocarea cu care se confruntă Top 14, dacă vrea să continue să ofere salarii atât de atractive va fi, fără îndoială, găsirea unor noi surse de venituri. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, cluburile vor trebui să învețe din nou să trăiască în funcție de posibilitățile lor reale.