O finală cu care ne-am obișnuit de mai bine de un deceniu: Baia Mare vs Timișoara.
Două echipe care au scris istorie în ultimii zece ani și care au disputat cele mai multe finale din această perioadă.

Baia Mare, o echipă omogenă, cu joc deschis pe treisferturi și o grămadă care reușește să țină piept cu brio adversarilor.
Eugen ne-a surprins în semifinală, lăsând pe bancă câțiva titulari care au făcut diferența în a doua repriză. Cu un număr 10 experimentat, pe care mulți îl vedeau retras, încă mai găsește resurse să conducă echipa spre victorie. Tomane, ca întotdeauna, un jucător care sparge apărarea și câștigă linia de avantaj, un număr 8 cu experiență, iar Popoaia este într-o formă excelentă.

Timișoara e echipa care a câștigat greu ultimele meciuri acasă, dar care joacă până în ultimul minut, lucru care i-a adus în finală.
Curiozitatea e cine va începe la numărul 10: Plai sau Boldor? O decizie grea pentru Mugur.
O grămadă ordonată și o margine inteligentă (se simte mâna lui Popi).
Apoi, Tevita rămâne pericolul numărul unu. Cu o linie a treia mobilă, atât în apărare cât și în atac, Timișoara își va vinde scump pielea în finală.

Sper ca stadionul să nu fie gol și să ne bucurăm de rugby-ul care ne-a mai rămas, în ciuda numărului redus de echipe din campionat.