Plecat din România ca și campion la U16 cu Tomitanii Constanța, Luca Andrei Gîlea a ajuns în Noua Zeelandă singur, în cadrul unui program de specializare, chiar înaintea finalei din Super Rugby.
Se pregătește și joacă rugby în celălalt colț al lumii în țara celebrilor All Blacks.

Născut la 14 sept 2009, el poate evolua pe mai multe posturi din linia de 3/4: fundaș, mijlocaș la grămadă sau centru. Joacă rugby de la 9 ani și a fost legitimat la Șoimii București și Tomitanii Constanța.

Cum l-a schimbat această experiență și ce planuri de viitor are află doar pe R15.ro.

1.⁠ ⁠Cum te-ai simțit în momentul în care ai întâlnit jucătorii de la Crusaders, tocmai când s-au încoronat campioni? Ce ți-a trecut prin minte?
A fost un sentiment extraordinar. Să-i vezi cum joacă un rugby atât de curat, fără greșeli, atmosfera a fost senzațională.
Am fost entuziasmat. Am ajuns când trebuie și primul meci vizionat a fost o finală.
Oamenii la care stau au avut emoții așa de mari încât nu s-au uitat la meci.

2.⁠ ⁠Care a fost cel mai important sfat primit până acum? A avut impact asupra modului în care te antrenezi?
Sa fiu constant și să am o disciplină cât mai bună și chiar funcționează. E vorba și de mentalitatea ta. Unele chestii pe care nu vreau sa le fac, aleg să le fac. Și să îmi urmez visul.

3. Care e visul tau?
Să ajung să joc rugby la un nivel înalt. În prima ligă din Franța. Să joc pentru Stejari la Cupa Mondială.

4.⁠ ⁠Ce ai învățat până acum din acest stagiu – atât ca tehnică, tactică, dar mai ales ca mentalitate?
Ca mentalitate antrenorul ne-a spus de constanță și de disciplină. Dacă faci un lucru în fiecare zi o sa ajungi să-l faci la perfecție. Aici se lucrează la viteză și inteligență în joc. Să iei decizie în funcție de adversar.

5.⁠ ⁠Ai spus că „respiri rugby” și că muncești inclusiv după școală până la ora 21:30. Cum reușești să menții concentrarea și motivația la un nivel atât de ridicat? Cum e acest program față de România?
Tot anul, în România, când nu aveam antrenament mergeam pe plajă și făceam scărițe, flotări, tracțiuni și abdomene. Și după alergam până la stadion.
Aici am 3-4 antrenamente pe zi. Mă trezesc la 6, mic dejun, la 8 sunt la scoala, după ore, lucrăm deștept la sală. Ne antrenăm cu studenți internaționali, mai mult îndemânare, antrenament cu echipa școlii. Dacă scap repede de la școala merg la un teren și fac alergare sau tehnică individuală.

6.⁠ ⁠Cât de provocator a fost să pleci singur în Noua Zeelandă, la 15 ani, cu mai multe escale și fără însoțitor? Cum te-a schimbat această experiență?
A fost cea mai tare experiență din viața mea de până acum. Cu o oră înainte să plec ne-au anunțat că nu mai am însoțitor. Am avut de la Turkish ca să pot ieși din țară și după aceea am călătorit singur.
Nu mi-a fost frică. Doar în Turcia am avut emoții pentru că e aeroportul mare și oamenii nu prea vorbesc engleză.
Nu am crezut că mă descurc. Am mai zburat dar nu așa departe. Am ajuns în Turcia, 6 ore escală, Dubai, o oră (2 autobuze și un tren), Sydney o ora și apoi am ajuns în Noua Zeelandă.
Oamenii se comportă foarte frumos cu mine. Dacă greșești te motivează să faci mai bine.

7. Mai sunt jucători și din alte țări?
Da. 2-3 din Argentina, din Japonia 6-7, Chile, America și Anglia.

8.⁠ ⁠Ce mesaj ai pentru copiii din România care visează să ajungă în patria rugby ului și să se pregătească în cluburi de nivel mondial?
Să-și dorească cât mai mult. Nimic nu e imposibil. Să aibă foame pentru visul lor. Să fie constanți și disciplinați.
Când am plecat am zis că o să fie greu, dar acum mi se pare că fac față.