Povestea lui Romeo Gontineac pare desprinsă din filme. A început rugbyul la Pașcani și a continuat cu Universitatea Cluj.
A debutat în echipa națională a României în 1995 și a participat la Cupa Mondială din Africa de Sud. În anul 1996 a semnat cu clubul sud-african SWD Eagles, din provincia Western Cape, și s-a căsătorit cu Lucinda, pe care o cunoscuse cu un an înainte la Cupa Mondială. După un an a semnat cu Grenoble, apoi cu Pau. În anul 1998 se transferă la Stade Aurillacois, cu care a devenit campion al Franței în 2006.
În anul 2010 s-a retras din cariera de jucător și a devenit antrenor. A jucat la patru Cupe Mondiale, record pentru lumea rugbyului (1995, 1999, 2003, 2007).
În 2010 a fost numit antrenor al liniei de treisferturi a naționalei, alături de neozeelandezul Steve McDowell și Managerul francez Robert Antonin. A calificat România la Cupa Mondială de Rugby din 2011 și a participat cu Stejarii la această competiție din poziția de antrenor principal.
Apoi a antrenat la centrul de formare din Aurillac și a devenit principal al echipei din al doilea eșalon francez, fiind singurul român cu această poziție din Franța, în ultimii ani.
Fiul său evoulează la Beziers, fiica sa Olivia Rose joacă și ea rugby. Ambii copii au reprezentat deja Frunza de Stejar, ca și tatăl lor.
Are peste 70 de selecții pentru Stejari.
Un interviu Exclusiv R15.ro.
1. Care este povestea lui Romeo Gontineac antrenorul? Cum ați ajuns principal la Aurillac?
De-a lungul carierei am anticipat reconversia, de la jucător la antrenor de rugby și astfel mi-am validat toate diplomele necesare să pot antrena sau manageria la cel mai înalt nivel. Am devenit antrenor principal după ce, mai bine de 8 ani de zile, am fost responsabil sportiv al centrului de formare și în același timp antrenor principal al speranțelor (U23).
2. Sunteți cel longeviv și experimentat antrenor român, la cel mai înalt nivel în Franța. Cum este să fii român și să antrenezi în Pro D2?
Să antrenezi la acest nivel este o onoare, mai ales că reușesc să rămânem an de an la acest nivel în ciuda finanțelor minime comparativ cu ce este în Pro D2. Trebuie să fiu și să rămân foarte profesionist, cu o atitudine pozitivă, cu un management inspirațional, inventiv, amabil, să las orgoliile în schimbul managementului colaborativ și/sau directiv când trebuie…
3. Care sunt obiectivele voastre pentru acest sezon?
Obiectivul intern este să validăm stabilitate în divizie.
4. Care este nivelul competiției?
Pro D2 a devenit una dintre cele mai atractive competiții din lume, atractivitate sportivă și financiară, de vizibilitate și longevitate… etc.
5. Cum e să joci împotriva fiului Taylor?
Este o mândrie de nedescris… senzația ca Taylor să facă un meci bun, să nu se accidenteze dar echipa mea să câștige, puțin egoist, nu? Ceva foarte conectat între creier și inimă.
6. Urmează întâlniri cu Tincu și Ursache. Dintre echipele românilor din Pro D2, cu care va fi cel mai dificil meci pentru tine?
Toate meciurile sunt dificile, în fiecare weekend parcă ar fi o finală… Oyonnax nu va fi o echipă ușor de bătut.
7. Ce are în plus, în 2025, antrenorul Romeo Gontineac, față de Cupa Mondială din 2011, momentul când s-a afirmat la nivel înalt ca antrenor pentru prima oară?
Am învățat foarte multe lucruri și m-am inspirat din ce-am făcut în trecut… foarte important să ai continuitate, să ai stabilitatea unui efectiv (jucători) de valoare.
8. Simți că ai o revanșă de luat cu echipa națională după Rugby World Cup 2011? Ai vrea să îi antrenezi, din nou, pe Stejari?
Timpul va decide pentru mine dacă merit sau nu să revin (poate) la echipa națională dar astăzi mă mulțumesc când mă uit în oglindă cu ceea ce fac (și ce-am făcut la RWC 2011). Echipa națională rămâne specială pentru totdeauna în mintea și inima mea.