Dragi iubitori ai rugbyului, dragi jucători, conducători de la cel mai mic până la cel mai mare, astăzi, mai mult ca oricând, e nevoie de noi toți, buni sau mai puțin buni, cunoscători sau mai puțin cunoscători, mai simpatici sau mai puțin simpatici. Toți trebuie să formăm o singură echipă, una care să dea forța necesară și motivația necesară celor care în această seară vor îmbrăca tricoul frunzei de stejar!!

Acești minunați băieți trebuie să știe că ei sunt speranța noastră, a celor care îndrăgesc acest minunat sport, și, mai mult, că indiferent de rezultat, atâta timp cât vor da totul pe teren, vor avea aprecierea și respectul nostru.

Dacă iubim cu adevărat rugbyul, lăsăm în urmă prejudecăți, ambiții, răfuieli de orice fel.
Putem, împreună, să reînviem calitățile pe care rugbyul le cultivă, să demonstrăm că acest sport adună și nu dezbină, educă și nu cultivă răutăți, că nimeni nu deține adevărul absolut, iar clemența și bunătatea sunt adevăratele atribute ale acestui minunat sport.

Întrebarea mea este una cât se poate de simplă: putem face acest lucru? Putem lăsa deoparte ambiții și prejudecăți?

Eu cred că putem. Ține doar de noi să alegem respectul în locul orgoliului, dialogul în locul conflictului și unitatea în locul dezbinării. Rugbyul ne-a învățat mereu că forța unei echipe nu stă doar în talent, ci în solidaritate. Dacă vom înțelege asta, vom reuși nu doar să protejăm valorile acestui sport, ci să le ducem mai departe, așa cum merită.

Hai România!!!